Întotdeauna i-am admirat pe oamenii care reușesc să rămână calmi și veseli mereu, indiferent de lucrurile care se întâmplă în jurul lor. Am întâlnit de-a lungul timpului câțiva oameni, nu mulți, care aveau toate motivele să fie supărați, nemulțumiți (după standardele mele) și, surprinzător, se încadrau perfect în tiparul pe care tocmai l-am menționat. Evident, asta poate să fie o mască, dar aleg să cred că nu e, că oamenii respectivi chiar reușesc să rămână pozitivi mereu.
Am stat un pic să mă gândesc de ce nu ne reușește tuturor acest lucru. De cele mai multe ori, e vorba despre diferența dintre așteptări și realitate. Nu vreau să zic că eu am inventat ideea asta, știm cu toții de multă vreme că așa stau lucrurile, doar că nu cred că ne gândim prea des la ea.
Acum mulți ani, pe când eram proaspăt angajat într-o organizație, vorbeam cu un coleg care era în perioada de preaviz, după ce își dăduse demisia. Și îmi spunea: „Firma asta a devenit prea birocratică.” M-a surprins un pic afirmația asta. Eu veneam din organizații foarte mari, iar acest mediu mi se părea fix la polul opus birocratiei. Doar că respectivul coleg trecuse în acea organizație prin mai multe etape — compania crescuse exponențial ani la rând, iar odată cu această creștere a crescut și nevoia de structură. Colegul se raporta la experiența din trecut, la fel ca și mine. Doar că, pentru fiecare dintre noi, „prea birocratic” însemna altceva. Eu eram extrem de mulțumit cu nivelul actual; el nu, deși eram amândoi în același mediu.
Aici, la Ctrl_Alt_Zen, am abordat în câteva articole subiectul schimbării. Și spuneam, printre altele, că lumea se schimbă în jurul nostru. E absolut normal. Un lucru pe care cred eu că ar trebui să-l facem atunci când lucrurile se schimbă e să vedem dacă și așteptările noastre ar trebui să se adapteze. În special atunci când contextul devine mai defavorabil. Asta nu înseamnă să ne complacem în mediocritate sau să avem standarde joase. Nu la asta mă refer. Înseamnă să ne calibrăm la noul context și să acceptăm noua situație, mai ales lucrurile care nu sunt în controlul nostru.
A ajusta așteptările nu înseamnă a renunța, ci a redeveni eficient. Nu e vorba despre resemnare, ci despre luciditate. Înseamnă să te uiți onest la mediul în care ești și să-ți pui întrebări simple: ce e realist să cer de la contextul actual? ce pot influența și ce nu? dacă regulile jocului s-au schimbat, cum îmi ajustez obiectivele și acțiunile ca să rămân în mișcare, nu blocat în frustrare? A avea așteptări realiste nu micșorează ambiția, o face mai inteligentă.